. Daca poti si vrei, vei intelege ca desprinderea de inrobirea cerebrala inerenta mai tuturor credintelor religioase este in fond un demers umanist, nascut inca de la Renastere, si nu inventia lui N.

moralitate si religie – pentru zdrente?

Multe se pot spune despre ideile sale oarecum mai transante. Este clar ca au aparut spre sfarsitul vietii, cand trupul sau era din ce in ce mai mancat de boala (probabil sifilis – ca Eminovici?). Oare nu-i normal ca cineva care incearca sa gaseasca puterea de a continua sa traiasca intr-un trup care-l inseala tot mai des sa alunece in panta ascutirii contrastelor?

Cat despre religie, el isi rezerva intr-adevar sagetile cele mai ascutite pentru religia crestina, pe care o vede ca fiind corupatoare si coruptibila, pangarind nobilele si profund umanele valori ale Romei (orgii ?) cu un amestec morbid si putrid de scarna nesanatoasa. Si totusi, nu-i singurul om care a pus sub semnul intrebarii inchinarea catre unul sau mai multi zei si trecerea prin viata sub semnul si in numele mortii si al vietii de apoi…

also sprach ala cu ‘s’

Cartea asta-i scrisa in limbaj biblic, dar, ca mai toate scrierile lui N, nu surade religiei si in special crestinismului. E plina de metafore naturofile de sorginte naiv pre-socratica. Iata ce zice keylawk:

Zarathustra is NOT a proponent of objectivist nihilism. He is explicitly trying to FREE humankind from metaphysics and its thin-lipped sour Schopenhauer bower. It is Socratic! The opposite of a Will with a need to be UBER.

Zarathustra arrives to make way fur die Ubermensch. Eternal return as optimistic destiny. A startling rejection of Wagnerian pessimism and his own earlier teaching.

Zarathustra (care de fapt e N deghizat) e un super-smeker singuratec, incapatanat (sau self-confident, self-sufficient & self-assured, dupa caz), introspectiv intelept care facea figuri insotit de un sarpe si-un vultur. Desi el insusi bolnav, N considera ca numai cei mai sanatosi, care pot iubi viata in totalitatea sa, pot imbratisa acesta stare de gratie psiho-mentala. Este deci de mirare ca aceste idei au fost folosite de un regim ce propovaduia o rasa superioara de oameni inalti si blonzi, regim condus de un popandau rotofei, scund si brunet? Este oare posibil ca atat filozofia lui N, cat si cosmarul rasei superioare sa fie o uriasa proiectare a luptei cu sine si cu nevrozele / neajunsurile personale a unor outgrown egos onto unsuspecting contemporaries?

existentialismu’ si studiul filosofiei

N este considerat alaturi de Kierkegaard ca fiind primii existentialisti involuntari. Existentialismul emite o oarecare nemultumire cu filosofia clasica, pe care o vede ca fiind mult prea abstracta si neraspunzand nevoilor umane. Imi place s-o vad ca pe un protestantism secular.

Mi-am pus mai demult intrebarea cum este cel mai bine sa-ncepi studiul filosofiei. Nu cred ca-i indicat sa-ncepi in mod cronologic, intrucat exprimarea clasicilor este dificila. “Plato e plictisitor” a zis N. Pe de alta parte, sa-ncepi cu existentialistii din prima si cu dispretul lor relativ pentru filosofia ce i-a precedat ar putea fi prea seductiv si deci periculos, in absenta unor cunostinte mai aprofundate despre clasici. Am inclus asadar sub surse cateva carti recomandate incepatorilor, ca si mine. Iata ce zice Existanai: